Ingeniozitatea feminină nu a încetat niciodata să surprindă, iar acum fiindcă sezonul estival este în plină desfăşurare alegerea unui costum de baie potrivit, care să se integreze şi în anumite standarde de tip calitate-preţ ar putea părea aproape imposibilă, ca să nu mai vorbim de sutele de modele din care nu există ceva să vrei şi să nu poţi găsi.

Acum un secol însă, singura problemă a femeilor în “confecţionarea” unui costum de baie era reprezentată de lungimea acestuia pentru a nu fi catalogată drept “indecentă”.

La început de secol doamnele purtau rochiţe şi pantalonaşi bufanţi până la genunchi pentru a-şi feri formele de ochii curioşilor, dar şi pielea cât de mult cu putinţă de razele soarelui. Ciorapii lungi, pălăriile asortate sau papucii cu dantelă nu puteau lipsi din ţinuta obligatorie pentru mersul la plajă.

Sfârşitul Primului Război Mondial a adus cu sine şi schimbarea, maiourile şi piesele în dungi sau uni mulate pe trup, purtate până atunci de către bărbaţi au fost împrumutate, iar în trusoul pentru plajă s-a resimţit o emancipare venită din partea sexului frumos, ce nu s-a sfiit să adopte “noua modă”, însă înotul era interzis femeilor fiind considerat un sport tipic masculin. Singura distracţie a doamnelor o reprezenta aruncarea în valuri, în timp ce se ţineau de o sfoară, legată la mal.

Perioada 1930-1940 a reprezentat o adevărată revoluţie în ceea ce priveşte evoluţia costumelor de baie, designerii şi stiliştii nu se sfiau să experimenteze noi modele, să adauge ceva nou monotoniei dorind ca acestea să fie realizate din materiale cât mai uşoare, să fie cât mai scurte şi strâmte pentru a pune în valoare anumite trasături fizice, femeile ţinând diete şi cure de slăbire pentru a fi suple.

Creatoarea de modă Elsa Schiaparelli transformă clasicul costum de baie în costumul de baie tank, cu spatele gol, ce permitea bronzul pe o suprafaţă mai mare de corp şi dădea femeilor posibilitatea să arate bine în rochiile de seară.

Casca de înot, un accesoriu atât de îndrăgit era fabricată dintr-un material cauciucat.

Anul 1946 a adus cu sine şi prima variantă a costumului de baie deux –piece fiind considerat predecesorul bikinilor, la lansarea cărora toate femeile respectabile au refuzat să îi poarte, aceştia devenind “purtabili” mult mai târziu.

Anii ’50 au devenit repede glamour, o dată cu Festivalul de la Cannes ce promova sex simboluri precum Betty Page, Marilyn Monroe sau Brigitte Bardot ce preferau să se afişeze în bikini sau costume de baie deux-piece, ce capătă motive florale, dungi sau buline. Sutienului i se adaugă cupele cu efect de push-up, devenind astfel mai comod.

În anii 1980 cele mai iubite erau costumele formate din două piese, din materiale ce se mulau uşor, astfel introducându-se pe piaţă costumele de baie din nylon sau spandex fiind mult mai practice datorită elasticităţii lor. Producătorii au pus la dispoziţie femeilor o gamă largă de culori, printre care şi cele neon.

Sfârşitul perioadei tabu în ceea ce priveşte evoluţia costumului de baie a fost reprezentată de începutul anilor ’90, în care valul de culori şi modele a luat amploare, transformând femeia obişnuită în cea modernă, sigură pe ea ce nu se sfia să poarte bikini, deux-piece sau un costum dintr-o singură piesă.

Dacă femeia anilor ’20, ’30, ’50, ’80 sau ’90 v-a inspirat în alegerea costumului de baie pentru acest sezon, ei bine fetelor veţi fi fericite să aflaţi că puteţi găsi aproape orice model de costum de baie, iar dacă nu e prezent în comerţ, sigur un designer sau casă de modă va fi fericit(ă) să vă ajute în a-l achiziţiona !

 Madalina Moraru